Azi mi-am insirat lacrimi...si azi am fost eu.Nimic din acest colier de lacrimi nu vroia sa isi arate stralucirea.O stralucire care sa te faca sa zici:Te iubesc.
Tot azi am invatat sa fiu eu .Am fost in pod si ti-am furat o masca ,o masca pe care nu o mai purtasei de mult- acea de om rau.Iarta-ma nu's eu asta!Port un suflet in alt trup.
Am inceput sa sculptatez piatra aia ce o pusesem in loc de inima.Deja prinse un contur acest ciont insa tu ,tu l-ai zdrobit.
I-ai zdrobit fatetele sculpatete in noptile in care caldura inimii tale ma facea sa vibrez.
Lumina ochilor tai azi nu a vrut sa imi lumineze sufletul.O parte am lasat-o in paharu cu apa plata ce erea decat un pretext sa te admir.
Nu sti cat de mult insemni pentru mine!Azi ai uitat sa imi dai cheia de la usa inimi.Azi nu m-ai lasat sa ma tolanesc in sentimente ,sa fac curat ,sa sterg praful de pe admintiri si sa pun poze noi in albumele inmagazinate in inima.
Nici macar o fereastra nu mi-ai lasat deschisa.Azi am plans ,azi am vrut sa escaladez munti insa ei disparusera din privirea ta.
Nu mai stiu cum ,cand,unde sunt.Nu mai gasesc usita secreta sa iti deschid inima.Privesc decat de pe geamul meu mastile tale si inmagazinez cuvinte si le insir pe o lacrima de sange .
Bijuteriile dureri azi le etalez pe chip.Nu imi infrumusetea nimic ,decat ma aspresc si te fac pe tine rece.
Nu mai vreau asa o zi!Vreau sa fiu iar fata de acolo din inima ,vreau sa iti fur stralucirea si sa o pun la bratara mea,vreau sa ma imbraci in iubirea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu